vineri, 24 aprilie 2009

reactie primita in urma postarii de mai jos

urmariti ca merita si se potriveste la marele fix

Me and my ladies sau clipe in care merit sa ma enervez pe mine

Multa lume cunoaste probabil momentele de ratacire pe care le am uneori in preajma femeilor. Subliniez: UNEORI. Nu-s tot timpul asa cum sunt in povestile ce urmeaza. Intamplarile sunt reale, nu-s in ordine cronologica iar persoanele care apar in ele sunt reale dar n-au nici o vina

Povestea 1: “Drumul Taberei”

Un fel de intalnire in patru. Adica un amic cu prietena lui care a dus-o si pe prietena ei, colega de apartament in acelasi timp. Toate bune si frumoase. Conversatie lanceda si moale intre mine si amicul respectiv, fetele mai mult taceau. Respectiva destul de draguta totusi. Consumam ce era de consumat, se face tarziu, dam sa plecam. Amicul isi ia respectiva la brat si se indreapta spre domiciliul propriu si personal.
Eu raman cu tanara in cauza. Ca un domn ce sunt o invit la taxi. Ne urcam. In continuare dand dovada de comportament de gentleman o intreb unde sta. Ea spune adresa...ceva prin Drumul Taberei. Calatorim prin noapte, mai schimbam doua vorbe, ajungem la destinatie. Taxiul opreste, fata, relaxata si zambitoare, cauta in poseta bani sa plateasca. Eu, domn, spun relaxat:
‘Eee, stai linistita, nu e cazul, platesc eu la sfarsit...’
Ea, vag intrigata, sa uita adanc si fix in ochii mei si-mi spune clar si apasat: 'Dar eu aici stau. Am ajuns. Hai.'
Si aici vine momentul in care logica mea nu a mai functionat. Ironic si cu un zambet de superioritate, ii raspund:
‘Dar ce crezi mai? Ca toata lumea sta in Drumul Taberei? Eu stau pe Giurgiului!
Ea, sidefata, tace cateva secunde, se uita la mine cu ochii mari (si frumosi pe deasupra imi dau seama acum), incearca sa zica ceva, nu-i iese, coboara ca dupa o calatorie in zona crepusculara. Adica complet nesigura de cine este ea si ce i se intampla.
Eu, senin si relaxat imi continui drumul spre Giurgiului (Jesus, macar daca as fi stat ca acum in Romana, macar ar fi parut o destinatie ceva mai spectaculoasa) alaturi de taximetristul care mai avea un pic si murea inabusit de ras spre totala mea neintelegere (Ce naibii are asta de rade?).
Abia peste cateva zile cand ii povestesc amicului finalul serii, ma luminez si, vazand expresia astuia de profunda uimire si mila fata de prostia mea, inteleg si eu ce ar fi inteles orice om de pe lumea asta, intelegere din pacate tardiva si inutila...
Ca life sucks uneori pot intelege, dar om de o prostie mai senina ca a mea la faza asta mai rar...

joi, 23 aprilie 2009

oamenii din iedvertaising

/ marcom sau cum plm ii mai zice care au impresia solida ca lumea se invarte in jurul publicitatii. Si ca omul care cumpara e efectiv PASIONAT de publicitate asa cum sunt ei. No shit man! E o mare gramada de oameni afara, oameni care efectiv nu sunt interesati de chestia asta. Adica da, ii atingi cu mesajele tale, uneori ii convingi, uneori nu, dar ei chiar nu stau sa se gandeasca la asta.
Ca sa nu mai zic de multele expresii de dezinteres total intalnite pe fata multor oameni inteligenti atunci cand raspund "publicitate" la intrebarea "cu ce te ocupi".
Numai ca arogantii astia de mai sus au uitat sa mai cunoasca oameni din afara domeniului si cred ca toti de pe strada sunt ca prietenii lor din alte agentii care sa cada pe spate la auzul unor cuvinte gen EuroEffie, Silver, Case, Insight, samd.
Come on people! Wake up!
Avem o meserie, ne-o facem, unii mai bine, altii mai prost, ne si place un pic ca na, daca nu ne-ar place nu am face-o, dar pana aici. Lumea nu se invarte in jurul publicitatii, 99% din oameni nu sunt familiarizati cu conceptul de brief, si 99% din fetele / baietii din lumea larga nu se emotioneaza in fata ta si nu se indragostesc iremediabil de tine daca ai luat un Silver pe Print in Lituania. Sau un EuroEffie pe categoria absorbante cu 6 puncte de prindere.
Haideti sa ne vedem un pic lungul nasului. Lumea nu se schimba daca datorita unei strategii deosebite si a unei creatii extraordinare vindem noi mai multe sapunuri cu aroma de praz.
Avem o meserie dragutza, haideti sa o pastram asa. Sa nu o facem mai serioasa si mai importanta decat e caci se duce toata distractia.

miercuri, 22 aprilie 2009

uimire (in afara subiectului)

cat de tare imi pot place anumite lucruri astfel incat la fiecare intalnire imi trezesc sentimente cel putin la fel de puternice.
Si unde mai pui ca de data asta au fost si combinate intr-un mod foarte fericit:
intalnire fascinanta in capul meu intre filmul "Eternal sunshine of a spotless mind" si cartea "Insuportabila usuratate a fiintei" (sau ca sa fie in ton "The Unbearable Lightness of Being").
Ambele cunoscute acum vreo 4 ani, ambele revazute / recitite de cateva ori, insa niciodata suprapuse, viziuni diferite dar emotii similare...greu de explicat in cuvinte.
Cred ca ce m-a lovit si mi-a trezit emotiile acestui paralelism aparut absolut intamplator a fost expresia din carte: "Einmal ist keinmal" (ceva ce se intampla doar o singura data e ca si cum nu s-ar fi intamplat deloc) suprapusa cu reluarea relatiei din film. De ce? Probabil pentru ca a iubi pe cineva doar o singura data e nimic sau aproape nimic. Einmal ist keinmal - Einliebe ist keinliebe.
Oricum, vi le recomand cu multa caldura cu ambele, impreuna sau separat.

And to have a taste of it:

pentru toti

copiii care au impresia ca electro pop / rock a inceput odata cu anii adolescentei lor :) gen 2000 si ceva
si care ma intreaba senin sau poate chiar vag ironic daca am auzit de Roisin Murphy...
ei bine da, am auzit, chiar acum foarte mult timp (cam de cand a aparut Moloko, caci btw, atunci nu exista MTV Romania ci Europe si eram destul de bine la curent cu ce se asculta) si am si tot ascultat de atunci

si daca tot am vorbit de Moloko iata si clipul prin intermediul caruia am facut cunostinta

marți, 21 aprilie 2009

desteptii

care dau mass message pe messenger cu "Hristos a inviat" scris cu litere mari si rosii.
Jesus!
Oameni buni, credeam ca maximul de tampenie a fost atins de SMS-urile cu caldura iepurasului de Paste, ouale rosii care sa ne lumineze sfintele sarbatori, lumina din suflet s.a.m.d.
Ei bine nu, m-am inselat. Iata ca se poate mai rau.
Cum literele cu care scrieti tampeniile sunt foarte mari va recomand din suflet sa vi le bagati undeva!!!

miercuri, 15 aprilie 2009

desi astazi sunt bine dispus

motivele fiind evidente: vremea-i frumoasa, aseara am vazut probabil cel mai tare meci de fotbal din viata mea, e miercuri si vineri incepe scurta dar dorita vacanta cauzata de "sfintele sarbatori pascale"...

totusi am avut parte si de o mica enervare cauzata de un caine din ala pe baterii si care doarme in lingurita de care m-am impiedicat dimineata si era sa cad (n-am inteles niciodata cu un om de 1.90 m si 100 kg poate iesi natural la plimbare cu un caine in lesa, caine care incape lejer in propria-i palma...decat sa-l tina in lesa nu-i mai simplu sa-l tina in buzunar? asa nu ma impiedic nici eu de caine pe strada riscand accidentarea serioasa a ambilor partcipanti la accident)

muzica

o piesa ce ma urmareste de ceva vreme






marți, 14 aprilie 2009

vremea de azi

as vrea sa-i vad pe astia cu incalzirea lor globala sa le dau doua apasate dupa ceafa.
Global warming my ass!
Jumatea lu' aprilie si cand te uiti pe geam ti se pare ca ametitul ala de Bacovia ducea o viata frumoasa!

d-ale taximetristilor

in trafic, adresandu-se unui sofer nepriceput: Du-te bah la Pitesti sa dai si tu de carnet!

din tot sufletul



Three Days Grace-I hate everything about you
Vezi mai multe video din Muzica »

you = work in the morning

despre dimineata

si sentimentul ciudat pe care il am in fiecare zi cand ma dau jos din pat sa ma duc la munca...nu stiu exact cum sa-l descriu...am senzatia ca fac ceva impotriva firii, ne-natural.
Caci ce poate fi logic in povestea asta cu munca? Mai ales munca de dimineata??? Nu cred ca Bing Bangul sau Dumnezeu cand au facut omul l-au facut ca el, omul, cea mai reusita creatie a lor, sa munceasca ca boul si bag mana in foc ca nu l-au facut sa munceasca ca boul dimineata!

Lasati-ne diminetile pentru noi. Caci acel moment care ar trebui sa fie de unul de bucurie: o noua zi, soare pe cer, pasarele care canta, fericirea ca esti inca viu si iata pare ca asta va dura o vesnicie atata timp cat soarele rasare cu regularitate in fiesce zi, este stricat, murdarit, pangarit de mersul la munca.

Jos munca! Libertate pentru dimineata!

luni, 13 aprilie 2009

si ceva frumos si fara nervi



despre telefon

vorbitul cu orele...cu te miri cine...pe te miri ce subiect
sunatul de catre clienti la ore in afara programului si fraierii care le raspund...de parca poti rezolva ceva la 8 seara
vaitatul pe aceste teme..."am vorbit azi la telefon de ma doare urechea"...PLM...daca te doare nu mai vorbi atat
expresia din finalul unui e-mail "Hai sa vorbim la telefon ca sa lamurim lucrurile"...daca lucrurile se lamuresc doar prin telefon de ce ai mai trimis e-mail???
sunatul de 7 ori la rand atunci cand cineva nu-ti raspunde...cred ca e evident de la al doilea apel ca omul ori nu poate ori nu vrea sa iti raspunda, doar ca pe tine nu te duce capul atat de departe

reply to all

de ce frate, de ce? de ce sa dai reply to all la un mail care este adresat unei sute bune de oameni. Si in care sa scrii efectiv: "Same to you Jack!" sau "Many thanks John! Have a great day!"

Fuck off!!! I'm not Jack or John. Daca chiar vreti sa va bagati in seama, dati un simplu reply. Chiar nu ne intereseaza banalitatile voastre.

Fuck you all!

proprietari de masini cat casa

si care isi folsesc "microbuzele" pentru deplasari gen: Dorobanti - Mall, Unirea - Universitate, Romana - Amzei, samd.
Adica acei oameni care merg cu basculantele pe trasee de oras pe care oricum le-ar face mai repede pe jos, cu metroul sau cu o masina mai mica care sa nu ocupe toata strada si care sa nu arda 30 litri carburant / ora.
Nu am nimic impotriva dorintei oamenilor de a poseda masini mari. Inevitabil ma gandesc ca multi au anumite lipsuri undeva si vor sa compenseze (si ma refer aici la capacitati intelectuale si nu fizice). Dar sa umbli cu harabaia printr-un oras care ar fi oricum sufocat si aglomerat chiar daca toata lumea ar merge cu Matiz si Tico mi se pare o dovada de nesimtire si de agresiune impotriva celorlalti pasnici locuitori. Care au si ei drepturile lor, nu?

Astept ziua magica in care desteptii e la primarie vor pune taxe pe hardughiile folosite in oras si nu pe drumurile exterioare pentru care au fost create de baietii de la fabrica de masini.

Sau ziua in care o sa devin invizibil si o sa scrijelesc pe capotele tuturor hardughiilor "Sunt un bou mai mare decat masina mea!"

si un pic de muzica ca pentru o zi de luni

I'm a one man revolution!



Steaua Bucuresti

Pentru ca a devenit cea mai blanda echipa. Nu mai bate pe nimeni. Rog respectuos intreaga echipa: jucatori, antrenori, conducere sa se duca la Casa de Copii nu pe stadion. Cei mici se vor bucura sa nu fie batuti. Succes baieti!

fetele de la PR

Cel mai grav gen de corporatiste obosite sunt cele ce lucreaza la PR. Cu uniforma lor fanstatic de minunata: deux pieces-ul, camasa alba, etc, cu talentul de a vorbi jumatate de ora fara sa spuna efectiv nimic, cu aerele lor de mari doamne /domnisoare, cu sacosica de la zara in care isi cara zilnic salata de cruditati (atat de proaspete si naturale incat nu se strica niciodata) si cele 2 mere modificate genetic. 
Si mai ales cu idea nelipsita din capsorul lor ca-s foarte bune si ca toti baietii din firma sunt morti dupa ele. Ei bine, eu nu sunt. Si mai stiu si pe altii. Si ma bucur. Si sunteti in mare parte urate. Si in si mai mare pare proaste. 
I don't give a flying shit about you PR "semi-girls"! 

grasii

Scena: sambata noaptea, club ok, muzica acceptabila, fara cozi mari la bar, NU foarte aglomerat. Adica aveai loc sa te misti, sa dansezi, ma rog, ca omul, sa ai si tu cateva zeci de cm in jur. Pana cand au aparut ei. De fapt intai ele. Doua bucati. Una la 1.75 m si probabil spre suta de kg, alura de rubgist, a doua 1.50 si vreo 60-70 kg (cunoasteti genul: te intalnesti cu ea pe strada si nu-ti dai seama ce-i mai simplu - sa o ocolesti sau sa o sari...). Senin s-au asezat in dreapta mea, obligand micul grup in crea ma aflam la o repliere rapida si o reconsiderare a pozitiilor. Daca doar ar fi venit ar fi fost ceva, dar s-au apucat sa si danseze. JESUS! De ce??? Imaginati-l pe Yeti dansand alaturi de o foca pitica si supraponderala (chiar si pt o foca)...Inca mai am frisoane cand imi aduc aminte. Miscarile lascive ne-au obligat la o noua repliere. Mai ales pe noi baietii, care ne-am dorit din tot sufletul sa ne pastram integritatea mentalitatii sexuale care saraca a suferit mult in acea seara.
Apoi au mai aparut, in aceasta ordine: un el de statura potrivita si cu o greutate dubla, pus rau de tot pe agatat (am remarcat insa ca pe cele doua de mai sus nu le-a bagat in seama, se pare ca nici ei, grasii, nu se plac intre ei...de ce ar trebui sa-i placem noi???), un cuplu in care ea arata ca un dulap fara picioare, si inca doi baieti care erau doar plinuti insa aveau niste capete cat caldarea (m-au fascinat efectiv...cum poti sa ai un cap atat de mare si o expresie atat de tampa pe fata???).

Concluzia: lasati furculita jos sau, daca nu, stati naibii acasa ca oricum nu va agata nimeni in cluburi.



miercuri, 8 aprilie 2009

Vanzatoarea care rade

E vorba de vanzatoarea de la magazinul Nic care a ras de mine ca la 2 noaptea (ora complet aproximativa) imi cumpar apa si o conserva de ton. Si probabil pentru ca aveam o palarie in cap si vedeam oarescum dublu.
Si n-am inteles ce e asa amuzant:
1. Imi era foame. E foarte simplu. Stim cu totii senzatia de gol in stomacul ros de bautura. De ce am ales fix o conservat de ton (in suc propriu - apa) asta nu pot a sti caci nu imi amintesc deloc momentul deciziei.
2. Stiam ca mi se va face sete la un mom dat. Sete de apa. Si cum apa de la robinet in minunatul Bucuresti este practic inutilizabila e logic ca trebuia sa imi cumpar o sticla de apa.
3. Da domne, am baut! Si ce? Sunt singurul pe lumeaa asta care bause la ora aia? Am baut pe banii mei nu pe ai ei.
4. Uneori port palarie. Tine de cald, de frig, de orice. E utila si placuta vederii.

Asadar e clar: respectiva domnita de la casa a ras de mine complet aiurea. O tampita...